Oamenii sunt răi cu tine pentru că sunt răi cu ei.
Oamenii sunt răi cu tine pentru că suferă.
Oamenii sunt răi pentru că așa știu ei să facă față emoțiilor pe care le evită.
Oamenii cer ajutorul când sunt răi.
De ceva timp observ în jurul meu multe valori răsturnate – individualism, răutate, snobism, ipocrizie, egoism și cred că poți și tu să continui această listă, toate sunt pretutindeni. Deși sunt genul de om care se uită mai degrabă la copaci și la câini când iese la o plimbare, nu am putut totuși să nu observ ce se întâmplă în jurul meu. Agresivitate în trafic, vecini care nici nu îți mai răspund la salut, bârfă, competitivitate toxică la locurile de muncă, snobism prin cafenele și toate nebuniile pământului, cum zicea bunica mea.
Unul dintre obiectivele mele pentru acest an este să fiu bună, chiar dacă ceea ce se întâmplă în jurul meu nu mă ajută deloc. Prin acest articol nu mă plasez undeva sus, în poziția de om fără greșeală. Nu spun că nu am avut și eu perioade grele în care am ajuns să fiu agresivă sau defensivă, dar am manifestat asta atunci când am ajuns la capătul forțelor, după ani de burnout și de ținut gura închisă pentru a nu deranja. Pentru că am avut și eu un astfel de moment, pot înțelege unele cauze, dar totuși continui să cred că lucrurile au scăpat puțin de sub control și trăim într-o societate nu tocmai prietenoasă cu personalitățile sensibile, empatice, cum vrei tu să le cataloghezi.
De ce sunt oamenii răi?
Am început să sap puțin mai adânc și m-am întrebat ce se întâmplă de fapt. Iată răspunsurile pe care mi le-am dat eu mie și m-am gândit să le împart și cu tine aici.
- Oamenii nu știu care sunt valorile lor cu adevărat. Cred că mulți oameni se lasă prinși în vâltoarea de mesaje de pe social media, în care totul este perfect, oamenii merg toată ziua în vacanțe, mănâncă la cele mai scumpe restaurante și afișează cele mai costisitoare branduri. Se promovează „bunăstarea financiară” ca valoare supremă a unei societăți capitaliste de consum și asta îi determină pe oameni să se evalueze și să evalueze în funcție de asta. Cred că se numește snobism sau parvenitism pe la noi? Oare câți oameni pot să răspundă pe loc când îi întrebi care sunt valorile lor? Cred că majoritatea vor spune automat ceea ce știu ei că dă bine – responsabilitate, sinceritate, iubire, dar nu au în spate o cunoaștere a ceea ce îi reprezintă. Mi se pare că mai degrabă se funcționează pe mimetică, „ce le place lor mă ajută să primesc apreciere și acceptare”, cam așa.
- Aparențele sunt tot ce contează. Observ o lipsă de conținut în interacțiunea cu multe persoane sau din ce pot vedea online. Și nu mă înțelegeți greșit, nu mă aștept să îmi recite poeme și să îmi vorbească în fapte istorice relevante, dar totuși, conversațiile se rezumă la ce ai mai făcut azi, ce ți-ai mai cumpărat, ce proiecte mai ai etc. Practic, oamenii se identifică majoritar cu ceea ce dețin, cu relațiile pe care le au, cu statul social si profesional și nu mai știu cu adevărat să se cunoască și să aibă o conexiune profundă cu ei și cu ceilalți. Nu te privesc în ochi, nici nu ascultă ce spui, nici măcar nu mai ajung să te întrebe lucruri profunde, chiar și un simplu „Auzi, dar tu cum te simți azi? Ești bine?”.
- Răutatea devine o armă ce oferă putere, în mâna celor slabi. Aici e mult și bine de discutat. Cred că sursele acestui timp de comportament pot fi multiple – educația, anturajul, probleme emoționale nerezolvate, frica etc. Dar adevărata întrebare pe care ar trebui să ne-o punem este de fapt – ce este puterea? Cred că răutatea ca armă are în spate multă singurătate și poate și mai multe frustrări. Cred că atunci când nu mai simți și ești gol pe interior poți alege calea grea și lungă sau poți alege să te zbați în exterior prin tot felul de tertipuri care o să te adâncească și mai mult în confuzia în care ești. Cred că oamenii care fac rău nu își pun întrebări de bază, bazate pe o minimă empatie și cred că ar trebui să vorbim mai mult despre asta, fără să judecăm, ci să înțelegem și să ajutăm.
- Oamenii răi nu au încredere în ei. Atunci când ajungi să te judeci pe tine, să ai un continuu șir de gânduri negative care te pun la pământ, simți nevoia să te protejezi cumva de tot acest val de emoții. Uneori, unii oameni aleg să îi pună la pământ pe alții pentru a se simți ei mai bine. Pentru a-și confirma că nu sunt singurii sau chiar că sunt deasupra lumii. Ei reacționează din frică și vor să ascundă cu orice preț ceea ce cred ei că sunt. Cred că ei dezvoltă un fel de sindrom al impostorului în care ceea ce se vede trebuie păzit cu toate forțele. Vulnerabilitatea și bunătatea pot fi de mare ajutor aici.
- De la educație pleacă totul. Mediul în care trăiești te formează încă din primii ani de viață. Dacă răutate ai văzut în jur, răutate vei tinde să reproduci. În primii ani de viață învățăm direct sau indirect despre respect, socializare, bunătate, dreptate, toleranță și toate cele. Dacă părinții judecă și bârfesc, dacă tatăl jignește mama, dacă frații se poartă urât între ei, în școală te confrunți cu bullying etc, în mintea ta vor începe să pară firești aceste tipuri de comportament. Mediul în care trăim și oamenii care ne înconjoară, ideile și gândurile pe care le avem, ce citim, ce povestim, ce privim, totul ne educă într-o direcție sau alta.
- Educația emoțională nu este de interes. Nu avem suficiente cunoștințe despre modul în care ne putem gestiona emoțiile, iar acest lucru se poate observa cu ușurință în cazul oamenilor care fac rău. Astfel de oameni nu au la dispoziție un set de instrumente care să îi ajute să fie prezenți și să se privească pe sine și modul în care reacționează la stimuli. Pur și simplu se lasă purtați cu ușurință de emoții negative și nu au suficient self-awareness. Cred că terapia cognitiv-comportamentală ajută mult în acest sens.
Cum faci față răutății?
Pe mine m-au ajutat enorm trei lucruri:
Ce am scris mai sus este strict părerea mea și ce am simțit eu în multe momente.
Dacă vrei să dezvoltăm subiectul, te aștept în comentarii.
